Într-o profesie atât de provocatoare ca Psihiatria, unde subiectivitatea evaluatorului medical fundamentează judecata clinică, sunt necesare îndrumări care să ghideze practicanții. În acest sens vin în ajutor profilurile elaborate începând cu anul 2005 de UEMS ( Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști). Un profil reprezintă un cumul de atribuții necesare unui psihiatru pentru a împlini nevoile pacienților săi. Aceste roluri complexe sunt descrise în amănunt de CanMEDS (Canadian Royal College of Physician and Surgeon’s Network), o rețea de sprijin pentru dezvoltarea medicilor specialiști, după cum urmează:
Expert în informații medicale de specialitate
Un psihiatru este înainte de toate, un clinician specializat pe observarea, investigarea, diagnosticarea și tratarea tulburărilor psihiatrice. Datorită studiilor medicale absolvite, psihiatrul poate accesa informații care să integreze informații științifice generale în contextul biopsihosocial al pacientului, ținând cont de factorii etiologici specifici. Astfel, se vor obține concluzii de diagnostic clinic care vor necesita opțiuni de intervenție (medicamentoasă, psihoterapeutică, comunitară). Sprijinul social rămâne un pilon valoros pentru a facilita reintegrarea pacientului. În lumina varietății de resurse utilizate, psihiatrul trebuie să aibă abilitatea să își recunoască propriile limite privind capacitățile sale și de a urma pașii necesari pentru a progresa.
Abilități de comunicare
Rolul esențial al comunicării în Psihiatrie este dat de funcția de pârghie unică între medic și pacient. Clinicianul nu își poate exercita responsabilitățile medicale dacă nu înțelege încercările prin care trece omul care i se adresează. Dialogul eficient este singura metodă prin care medicul poate convinge pacientul și aparținătorii acestuia că este demn de încredere și că îi oferă o zonă de siguranță pentru a-și explora și împărtăși problema de sănătate. Asemeni altor specialități, comunicarea medic-pacient este cea care ghidează procesul terapeutic. Însă spre deosebire de acestea, psihiatrul poate utiliza comunicarea atât pentru anamneză și heteroanamneză, cât și pentru intervenția psihoterapeutică, începând cu psihoeducația . De asemenea, este datoria medicului de a-și adapta discursul în funcție de capacitățile și nevoile pacientului, încât să transmită informațiile corecte despre diagnostic și opțiuni terapeutice. Un alt rol al psihiatrului este de a facilita accesul la informațiile relevante despre caz, dacă este necesar un consult interclinic, în vederea unei conversații eficiente între specialități care să fie de folos pacientului.
Colaborator
Asigurarea unei îngrijiri complete a sănătății mentale se bazează pe conlucrarea alături de pacient pentru găsirea celor mai bune soluții medicale. De asemenea, o abordare completă a oricărui caz medical implică o perspectivă complexă. Ea poate să fie servită de colaborarea între psihiatri sau de eforturile unei echipe multidisciplinare. Indiferent de contextul de lucru, psihiatrul trebuie să fie capabil de negociere și soluționare a discuțiilor clinice fără conflict.
Conducător/Îndrumător
Capacitatea unui psihiatru de a îndruma este înrădăcinată în stabilitate. Aceasta funcționează în condiții de menținere a propriei sănătăți (mentale și fizice), care să permită protejarea timpului personal. Conservându-și propriile resurse, acesta va fi capabil să își adapteze abordarea clinică conform nevoilor pacientului, să își cultive curiozitatea științifică și să își susțină dezvoltarea profesională continuă. Este esențială acceptarea criticii medicale constructive în vederea perfecționării actului medical. Fiind conștient de propriile abilități, un psihiatru va menține o conduită profesională etică și consecventă, va iniția oportunități de progres în domeniul medical și va utiliza cât mai eficient resursele sistemului public de sănătate.
Susținător al cauzei sănătății mentale
Prin natura vocației sale, psihiatrul se va confrunta cu prejudecăți despre tulburările psihice, despre pacienții psihiatrici și despre natura și eficiența actului său medical. Datoria sa morală către pacient este să îl ajute să se disculpe și să se accepte, instruindu-l că boala mentală are nevoie de tratament asemeni unei boli organice, iar cei care suferă de afecțiuni mentale nu sunt mai prejos față de cei cu afecțiuni organice. În comunitate și în populația generală, acesta trebuie să lupte continuu contra stigmei resimțite de pacienții psihiatrici. Propagând informații stiințifice corecte despre natura problemelor de sănătate mentală, psihiatrul va crește nivelul de conștientizare a complexității domeniului său de practică.
Savant
Latura educațională a psihiatriei se bazează pe inițierea și menținerea unei explorări științifice continue, care să fundamenteze expertiza specialistului. În acest domeniu, se înregistrează constant progrese atât de privința evaluării pacientului cât și a resurselor farmacologice, tot mai sofisticate. Astfel, psihiatrul trebuie, încă din etapa rezidențiatului, să acceseze regulat informații valide și actualizate. Atunci va putea gestiona, în practica zilnică, orice caz clinic în mod echilibrat, adaptând resursele științifice la necesitățile pacientului. De asemenea, psihiatrul este dator să sprijine orice coleg de specialitate, medic rezident sau student la Medicină care îi solicită ajutorul pentru dezvoltarea propriilor competențe.
Profesionist
Ca adept al domeniului medical, psihiatrul își dedică eforturile pentru menținerea și restaurarea stării de sănătate a pacienților. În acest scop, el este dator să abordeze competent afecțiunea acestora (în termeni de validitate științifică, etică și legală), să susțină autonomia pacientului și să protejeze confidențialitatea informațiilor furnizate de acesta. Valorile profesionale care reflectă calitatea actului medical se bazează pe integritate, altruism, empatie, respect pentru diversitate și declararea deschisă a potențialelor conflicte de interes. Practica zilnică a psihiatrului trebuie să urmeze aceste repere, el fiind răspunzător față de propria persoană, pacient, colegii medicali, dar și față de societate.